Biscuiti cu lavanda

De foarte mult timp ma gandesc sa fac acesti bicuiti, deosebiti, toamna trecuta cand mesteream de zor nevoie fel de fel de retete din cartea maestrului David Lebovitz– The perfect scoop – inghetata si sorbet, am comandat de pe internet cateva pungute de levanda comestibila in idea de a “fura” reteta lui Florin – crazymothercooker.blogspot.com- cum vremea s-a racit, nu mi-a mai trebuit inghetata asa ca am ramas cu pungulitile in colectia din camara. Sambata dupa amiza cand facem lectiile cu maimutica mea, sa nu stau degeaba si cu gura pe ea , mi-am spus, hai sa ma apuc de ceva bun. Zis si facut:

200 gr unt nesarat moale;

100gr zahar pudra

1 ou

1 lingurita apa de flori

2 lingurite lavanda

1 lingurita praf de copt

250 gr faina alba

Se amesteca foarte bine untul si zaharul, oul, apa de flori cu robotul de bucatarie. Separat am combinat levantica, praful de copt si faina, iar apoi le-am amestecat toate impreuna.

Se fixeaza cuptorul la 180 Grade. Se intinde aluatul pe o plansa de lucru, de aprox. 5 mm grosime si se taie cu diverse forme de biscuit, orice aveti, eu am folosit o forma draga mie, de avion si apoi am facut cateva bilute pe care le-am turtit.

Se tin in cuptor pana devin aurii.

Pofta buna!

Degustari de vinuri in Stellenbosch- Cape Town,

Pentru ca ma pregatesc pentru o noua calatorie ce include in program si degustari de vinuri, mi-am amintit ca pe cea din Africa de Sud nu am pvestit-o, hmmm ……s-a intamplat acum ceva timp in urma. Am fost in Africa de Sud, cumva pot sa spun ca am fost acasa, pentru cine nu stie Africa de Sud a fost tara mea adoptiva pentru ani buni. Numesc aceasta minunata tara, acasa, pentru ca inca sufletul imi este acolo, ca si vorba Pshihologului Midge Noble – “Home is where your heart is” – de fapt titlu unei carti bazata pe o poveste adevarata despre speranta, iubire, etc…lucruri serioase de altfel. Dupa ce mult timp am incercat sa conving lumea sa viziteze aceasta tara, am reusit de mi-am convins bunii prieteni cu care mergem in vacante de multi ani, de fapt mai bine spus ca i-am terorizat psihic pana au cedat si astfel am petrecut 3 saptamani de VIS, organizatorul fiind eu, ca in mai toate vacantele. In partea de organizare a intrat si vizita la vinariile din Cape Town. Trebuie sa recunosc ca sunt pasionata insa nu sunt o cunascatoare a acestei licori, o amatoare care respecta faptul ca bea vin este o arta, deci sa nu va asteptati sa va spun cupajul, structura, buchetul, tenta, etc. M-am straduit, la un curs despre vinuri sa descopar aromele de inceput, cele care se simt si dupa gustatul in sine, insa, din pacate, nu am reusit sa fac mare lucru. Am nevoie de mult antrenament. Am invatat ca trebuie sa ma uit la pahare (cupa paharului care poate nu ma credeti dar conteaza mult), sa fiu relaxata, sa ma concentrez cand trebuie etc. De la acest curs nu cred ca a mai existat data sa beau vin din altfel de pahare decat cele potrivite. Vinul rosu se serveste din decantoare in pahare mari, “grase” cu gura ingusta – pentru ca aroma este foarte bogata , cel alb- se serveste in pahare tip lalea iar cel spumant in pahare inalte si inguste cu gura mica pentru a impiedica pierderea aromei foarte repede, etc. Nu trebuie sa fie pahare Riedel, Villeroi & Boch sau nu stiu ce alta fita, nu ca as tusi daca le-as avea, dar costa mult prea mult si sunt inca mica.Temperatura este foarte importanta, vinul rosu se serveste la o temperatura intre 16-17 grade si cel alb intre 6-12 grade.

Claritatea si coloarea vinului este un element ce trebuie bine analizat (exact ca la diamante) si de asemenea asocierea cu felul de mancare servit, in general - vinurile albe seci si demiseci merg cu legume,peste, pui , curcan.Cele dulci merg la desert cu branza , fructe si diverse deserturi. Cele rosii merg cu vanat, vita, carne afumata - am sa cer mai multe datalii profesionistilor adevarati cum ar fi Catalin Paduraru ( www.evionetca.ro), Simona Mardare, avem oameni foarte bine pregatiti in domeniu.

Am pornit cu sufletul mic, mic de emotii, la prima vinarie – Takara, de fapt este si o olivarie, pentru ca printre vita de vie nobila erau si maslini, desteapta treaba, nu? Vinurile albe sunt splendide, le-am gasit foarte usoare, Takara Elgin Sauvignon Blanc si Takara Zordenaam Chardonnay, are multe premii internationale atat pentru vinul alb cat si pentru cel rosu, este o locatie spectaculoasa, ca toate cele vizitate de fapt.

Vinurile de aici fac parte din meniurile retelei de restaurante Nobu al celebrului bucatar Nobuyuki – cu specific japonez fusion (folosind ingrediente sud americane), a deschis in multe orase a lumii avand un success binemeritat, mai aproape de noi este in Budapesta, la noi poate in urmatorul veac….

Apoi am intrat in Franschoek – “Coltul Francez “– au locuit nume ca Francois Du Plessis – capitanul echipei de criket al Africii de Sud, Malherbe – poet francez, J.Joubert – scriitor.Peisajul acestui oras este inconjurat de muntii cu acelasi nume, este vestit pentru restaurantele de calitate, productia de vin spumant si vin rosu, prima pe care am vizitat-o si unde am avut minunata ocazie de a vedea cum se taie gatul sticlei cu sabia a fost Haute Gabriere, vinul se numeste Pierre Jourdan – cuvee brut.

Aceasta metoda beneinteles fiind franceza, frumosul gest l-a facut managerul PR al locatiei, o doamna de altfel cum bine se poate observa si in poza. Sticla am devorat-o impreuna cu prietenii si cu a seama de turisti ca si noi care s-au nimerit acolo. Dopul este la mine, pe un suport special facut, si cred ca mi se cuvenea pentru ca eu i-am convins sa faca show-ul ad hoc, in afara programului.

Tot acolo este si un restaurant cu specific international foarte bun, pe care vi-l recomand cu caldura.
Urmatoarea locatie a fost Grande Provence – nici nu stiu de unde sa incep povestea acestei locatii, are o gradina care iti taie rasuflarea,



arhitectura cladirii este tipic Sud Africana, cu expozitie de arta si hotel restaurant.



Degustarile se fac impreuna cu recomandarile culinare, vinurile care se produc aici sunt Shiraz, Cabernet Sauvignon, Pinoit Noir – pentru gustul meu fiind prea grele. Vinul alb, Sauvignon Blanc a fost deosebit – usor acidulat si fructat, il recomand cu drag, stiu ca mi-am cumparat 3 sticle.

Din pacate excursia s-a terminat mai repede decat am planificat deoarece partenerii mei de expeditie au ingurgitat vinurile in loc sa deguste, ….tura viitoare stau cu ochii pe ei, si sper sa vizitez mai multe crame. In drum spre Cape am oprit pentru cateva minute la inchisoarea de unde a fost eliberat Nelson Mandela in 1990……

Tarta cu fructe de padure si lapte de cocos (coconut)

Revin cu a doua tarta din categoria crustei gata “ready made” disponibila finally si in supermarketurile noastre. Partea buna a fost ca aluatul exista facut de altii, iar cea rea e ca nu stim ce e in el - bio nu este sigur! Reluam: Conform instructiunilor de pe pachet, aluatul trebuie scos cu 3 minunte fix inainte, din frigider, rulat in forma de tarta, gletuita cu putin unt moale (80% - pentru slabimi) sau ulei normal, pazita sa nu se “baloneze”, cu o bucata de hartie de copt peste sau deasupra se toarna o mana de fasole boabe si se tine la cuptor 10-15 min la 180 grade!

In timp ce minunea sta la cuptor, se toarna intr-un vas aflat la foc mic 200 ml lapte de la nuca de mai devreme, se adauga continutul unei linguri (mari) de amidon (corn flour – fiind intr-adevar un extract –carbohidrat din faina de porumb ), aviz traducatorilor diverselor publicatii in viata, care spun malai (a nu se intelege mamaliga in final si a nu intra in compozitia bezelelor- asa cum recomanda- am promis ca intr-o zi voi face una din aceste retete traduse “super” – si voi merge cu bezelele cu malai la redactie sa vedem poate scoatem un nou Fision). Amidonul se pune pentru intarirea compozitiilor in general . In plus, se mai pun 3 galbenusuri (din oua de gaina), 2 linguri (mari) de miere de albine, se amesteca cu cealalta mana (nu uitati ca vasul cu pricina este pe foc deci trebuie sa fie tremorezistent), pana devine o crema.

Amestecul se lasa la racit. Aici intra in joc zmeura! Pana vine cea proaspata, am gasit in congelator un pachet de zmeura , cam la vreo 200g, asa.

Le-am pasat dupa decongelare si le-am amestecat cu crema rece (la temperatura camerei) si le-am amestecat cu 150g de frisca.

La final am decorat tarta cu afine, mure si capsuni.

Pentru un “look” mai apetisant, am presarat si niste zahar pudra, alb.